vineri, 1 iulie 2011

A INVIAT HRISTOS !


In mormant cu trupul Domnul Iisus era
Si prin iad cu sufletul, ca un Biruitor umbla.
In rai pe talharul de pe cruce cu drag l-a primit
Si pe Tronul slavei cu Tatal Ceresc s-a odihnit.

Dar a treia zi din mormantul cel intunecat
Trupul cel atat de chinuit, indumnezeit a inviat.
Aducand bucuria in iad, in cer si pe pamant,
Cuprinzand si in moarte si in viata toate cate sunt.

A inviat Hristos in noi, in fiecare, morti in greu pacat,
A adus Lumina in sufletul intunecat si ne-a salvat.
Bucuria a cuprins orice faptura din cer si pe pamant.
A inviat Hristos, a biruit iubirea, vazduhul tot sfintind.


duminică, 8 mai 2011

IN ZI DE INVIERE



Florile zambesc si isi deschid petalele de inviere
Si soarele straluceste in zi de sarbatoare, mai cu putere.
In toata lumea s-a auzit ca intr-un glas, Hristos a inviat !
Adevarat a inviat! raspund cei ce cred si au sufletul curat.

La sfantul Mormant, lumina divina a coborat ca marturie,
Umpland de veselie pe tot omul ce crezand, cu sufletul invie.
Faclii pline de lumina sfanta se raspandesc in zare cu bucurie,
A inviat cu adevarat, Domnul Hristos, Cel ce este din vecie.

Pace si iubire peste lumea toata din ceruri se revarsa,
Ingerii canta in coruri minunate, cantare de inviere, aleasa.
Peste tot e bucurie, e lumina, incredere, dragoste, speranta
Cu adevarat a inviat Hristos, Imparatul Slavei si ne-a adus viata.

luni, 2 mai 2011

NU NUMAI EI

Nu  numai crucea  osandirii era foarte grea,
Cand Domnul, Golgota cu multa durere urca.
Ci eu eram povara mare de rele si pacate.
Si-a lumii intregi, ce le ducea singur in spate.

Nu numai Petru apostolul s-a lepadat,
De Domnul, inainte de-al cocosului  cantat.
Ci eu ma lepad in fiecare ceas de legea Ta
Desi constiinta ca un cocos imi va canta.

Nu doar o singura sulita, coasta ti-a strapuns.
Din care sange mult si apa, ca marturie au curs.
Ci mii de sulite iti patrund sfantul trup mereu,
Cand eu si lumea toata, facem voia celui rau.

Nu numai un Pilat si iudeii te-au judecat,
Cand strigau ca Tu, spre rastignire sa fii dat.
Ci eu si toti acei ce in orbirea cea nebuna,
Judeca si osandesc pe cei din jur si poarta ura.

Nu numai cei ce-au fost atunci, sunt vinovati.
Si eu si lumea de azi, de rele vicii greu patati
Il osandim, il batem, il scuipam, il rastignim mereu,
Pe Domnul care ne-a iubit si ne scapa din tot cei greu.

Nu doar pentru iudei, pe cruce Iisus atuncea s-a rugat.
Ci pentru mine si lumea toata, sa o scape de la iad.
Eu i-am cerut iertare si m-a primit si viata am aflat.
Tu omule, cat timp mai porti cu tine povara de pacat?


sâmbătă, 30 aprilie 2011

VENIŢI DE LUAŢI LUMINĂ !


Veniţi de luaţi lumină !
S-a auzit un glas biruitor în noapte.
C-a înviat Iisus Hristos, Mântuitorul lumii
Şi ne-a adus prin jertfa Sa, iertare de pacate.

S-a sculat din morţi Lumina,
Că întunericul nu poate s-o cuprindă.
A biruit scotând pe cei legaţi, Iubirea.
Că din iubire, a dus a crucii grea osândă.

Veniţi de luaţi cu toţi, lumina!
Ce ne-a adus iertare, pace şi speranţă.
Şi ne-a unit prin trup şi sânge cu Dumnezeirea,
Trezindu-ne din moartea păcatelor la viaţă.

Spre dimineaţă, zeci de luminiţe aprinse,
Se întorc cu veselie şi paşi  grăbiţi spre casă.
A înviat Hristos, a biruit aducând mântuirea,
Parfum de flori şi triluri minunate în văzduh se înalţă.

joi, 14 aprilie 2011

EU NU AM LACRIMI


Eu nu am lacrimi, pocainta,
Sa plang trecutul meu cazut.
Nici mir, nici vas de alabastru
Picioarele sa-ti ung si sa sarut.

Ea a venit cu multa umilinta
Si s-a plecat smerit in fata Ta.
Iar eu, lipsita de iubire si credinta
Cu greu inalt spre Tine ruga mea.

Si nu i-a fost rusine ca sa planga,
Trecutul sau, prea negru de pacat.
Ci ti-a spalat picioarele, cu lacrimi,
Le-a stres si uns cu mirul cel curat.

Iar eu strain de tot ce-i bun in lume,
Traind nepasator, de legea ce divina
Alerg nelinistit prin lumea asta mare
Si nu gasesc nici pace, nici odihna.

Eu nu am lacrimi, nu am umilinta
Nici dragoste, sa ma intorc la Tine
Dar Tu cu mila iarasi ma primeste
Imi da iertare, pace si ma mantuieste.

duminică, 3 aprilie 2011

DOUA ARIPI

Doua aripi ne-a dat Domnul in dar,
Postul si cu rugaciunea cea plina de har.
Cu ele cobori pe Creator, din Cerul Sau
Si te inalti, tu omule, spre Dumnezeu.

Te ridici deasupra nevazutilor vrajmasi
Si iei puteri nebiruite, de rele sa te lasi.
Devii mai bun, virtutiile ti le sporesti
Si-n duhul cel duhovnicesc, tu cresti.

Dar vai, ce greu e sa transpui in fapta,
Rugaciunea cea smerita si curata,
Ca mii de griji atunci se ingramadesc fierbinte,
Sa te opreasca, sa nu mergi inainte.

Vin zeci de ganduri rele sau fara de folos,
Ca sa nu mergi drept pe calea lui Hristos,
Te impiedica, si te opresc, te leaga-n jocul lor,
Si iti curma, spre ceruri duhovnicescul zbor.

Sa folosim, tot ce Dumnezeu ne-a dat in dar,
Sa nu lasam, sa treaca timpul vietii in zadar,
Postul si cu rugaciunea sa ne inalte spre mantuire,
Ca la sfarsit, toti sa ajungem in cereasca Imparatie.




duminică, 27 februarie 2011

UN FIU RATACIT

Un fiu ratacit ajuns-am Doamne,
Strain si gol de-al Tau cuvant.
Plecand in tara pacatului uitata
Am ajuns sarac, de Harul Tau flamand.

Si cate daruri am primit Parinte,
De cand pe lume am venit.
Cu cata dragoste mi-ai calauzit viata,
De cate primejdii si rele m-ai pazit.

Dar intr-o zi uitand de mila-ti mare
Si cat de mult iti datorez,
Am luat darurile tale si-am plecat departe
De legea Ta, dar Tu n-ai incetat sa ma veghezi.

Nebun si orb, de tot ce-i mai frumos pe lume,
M-am imbatat cu desarte amagiri.
Si acum, cand ma trezesc din trista-mi stare.
Doresc din nou, mangaietoarele trairi.

Te rog Parinte, ma iarta, ma primeste,
Asa cum sunt si am ajuns.
Un fiu pierdut si zdrentuit la suflet
Ratacitor, de valul vietii dus.

Primeste-ma Parinte si ma iarta,
Ca vreau ca rob sa iti slujesc.
Stiu ca am cheltuit a Tale scumpe daruri.
Si nu mai merit fiul Tau sa ma numesc.

Si-n desnadejdea sufletului trista,
Imi lumineaza dulcea-ti mangaiere
Imi daruiesti iertarea si haina plina de lumina,
Imi dai a Sfintei Impartasanie, putere.

Imi ierti si uiti tot ce-am gresit Parinte,
Si imi daruiesti iarasi, tot ce am pierdut.
Si mai presus de toate imi dai iar nadejde,
Ca voi putea sa pun spre mantuire, bunul inceput.