MI-E DOR

Mi-e dor de Tine, Doamne.

Şi cât aş vrea să îţi sărut,

A paşilor urme din viaţa mea.

Că eu din nepăsare te-am pierdut.

Mi-e dor de pacea cea divină,

Cu care sufletul îmi cuprindeai,

Când Te chemam să îmi auzi durerea,

Şi cât de grabnic Tu veneai.

Aş vrea ca să mai simt căldura

Unirii din potirul sfânt.

Şi-a înălţării dulci spre Tine,

Mângâiat de al iertării scump cuvânt.

Mi-e dor, de sfânta Ta lumină

Ce o reverşi în zi de înviere.

În care îngeri şi natura cântă,

Preaslăvind a Ta mărire şi putere.

Dar griji şi nepăsare şi uitare

Au amorţit a sufletului zbor.

Trezindu-mă din starea cea amară

Te chem, o Doamne, cu mult dor.

EU CRED

Eu cred că Tu eşti Alfa şi Omega,
Eşti început şi eşti sfârşit.
Spre Tine sufletul să se înalţe
Că de la Tine Doamne, a venit.


Eu cred în marea-ţi bunătate,
Că vrei pe toţi să-i mântuieşti.
Îi chemi cu dragoste la Tine
Şi toată viaţa îi călăuzeşti.


Mai cred, în jertfa Ta cea mare,
Ce până la moarte o ai îndurat.
Când răstignindu-te pe cruce,
Pe toată omenirea ai salvat.


Şi mai cred iarăşi Împărate,
Că Tu, eşti Cel ce din potirul sfânt,
Vii ca să te uneşti cu mine,
Un păcătos de pe pământ.


Îmi plec genunchii ,o Stăpâne.
Căci Tu din morţi ai înviat.
Şi îţi mărturisesc cerând iertare,
Că-n Tine cred, cu adevărat.