miercuri, 17 noiembrie 2010

IUBESC


Iubesc florile ce în pasteluri de culoare,
Spre soare îşi întind petalele gingaşe.
Şi verdele naturii ce se întrepătrunde
La orizont, cu cerul senin de albastre unde.

Iubesc pe oameni aşa cum este fiecare.
Cu calităţi şi cu defecte, prieteni şi duşmani.
Şi văd în ei un rost spre drumul mântuirii,
Un tainic scop spre a ajunge în Ţara nemuririi.

Iubesc zidirea creată de Cel ce ne iubeşte,
Cu pronia sa divină, pe toate le orânduieşte.
Când rătăcim pe căi străine ne aşteaptă cu răbdare
Şi ne primeşte când venim, că mila Lui e mare.

Iubesc pe Bunul Dumnezeu ce m-a adus în lume,
Ca să mă bucur de tot ce a creat şi să-L slăvesc.
El vrea, în veşnica Împărăţie să ducă pe tot omul,
El vrea ca şi eu iubindu-L să mă mântuiesc.

ZILE DE TOAMNA


Zile tarzii de toamna.
Frunzele incet, incet,
Batute de bruma si vant
Au cazut triste pe pamant.

Pasarile stau zgribulite
Pe crengile goale asteptand.
Soarele ne mai incalzeste inca
Dar se duce repede, oftand.

Zile de noiembrie triste
Pierdute in foi de calendar.
Natura se pregateste cum stie
Pentru zilele de iarna tarzie.

Noiembrie cu ceata, ploi si vant
Patrunde in sufletu-mi pustiu.
Natura e trista, batranii plang,
Asteptand la cozi pana tarziu.

Lumea pe strada trece, abatuta
De boli, de lipsuri, de stres.
Doar Dumnezeu ne mai da mangaiere.
El ocroteste intregul univers.

Sunt vremuri grele pentru omenire,
         Marea vietii este foarte agitata.
         Lumea parca se scufunda-n valuri
         Si odata cu ea sperante, idealuri.

Dar sa nu uitam, ca in cer avem Parinte
Si avem mijlocitoare si o sfanta Mama
Sa avem credinta, nadejde si rabdare.
Iar dragoste ne va deschide a inimii carare.