luni, 1 februarie 2010

TIMPUL



 Prieten si dusman e timpul.
Alearga si se pierde-n nemurire
Dusman ne e, ca nu il mai putem intoarce
Si vestejeste trupul ce e slab din fire

Dusman ne e, ca viata ni se duce,
Asemeni nisipului ce curge in clepsidra.
Si imbatrinim ducand apoi cu greutate,
Anii pe care apusul vietii vrea sa ii cuprinda.

Dusman, ca nu putem in scurta noastra viata,
Sa infaptuim tot ce-am dorit cu adevarat.
Si nu putem chiar de am vrea ca sa-l intoarcem,
Sa indreptam greseli sau sa realizam ce am uitat.

Sa stam mai mult cu toti cei dragi ai nostri
Si sa ne bucuram cu totii de lunga vietuire.
Dar vine timpul ca sa puna aspru capat
Clipelor dulci, lasand in urma, doar nostalgica amintire.

Dar tipul este si prieten, de stim sa il petrcem cu folos
Cu el putem sa mergem pe calea ingusta a mantuirii,
Sa facem fapte bune, sa stam de vorba cu Domnul Hristos
Si sa castigam  Imparatia cereasca si cununa nemuririi.

E in puterea noastra ca timpul sa ne fie prieten sau dusman.
Depinde doar de noi cum il petrecem si de drumul cel urmam.
Daca mergem spre o tinta sacra, sau lasam clipele sa treca fara rost.
Sa cautam Lumina lumii si de  intuneric sa ne departam.