Mi-e dor de Tine, Doamne.
Şi cât aş vrea să îţi sărut,
A paşilor urme din viaţa mea.
Că eu din nepăsare te-am pierdut.
Mi-e dor de pacea cea divină,
Cu care sufletul îmi cuprindeai,
Când Te chemam să îmi auzi durerea,
Şi cât de grabnic Tu veneai.
Aş vrea ca să mai simt căldura
Unirii din potirul sfânt.
Şi-a înălţării dulci spre Tine,
Mângâiat de al iertării scump cuvânt.
Mi-e dor, de sfânta Ta lumină
Ce o reverşi în zi de înviere.
În care îngeri şi natura cântă,
Preaslăvind a Ta mărire şi putere.
Dar griji şi nepăsare şi uitare
Au amorţit a sufletului zbor.
Trezindu-mă din starea cea amară
Te chem, o Doamne, cu mult dor.