LUMINA DIN LUMINA

Răsari din răsărit Lumină !
Cuprinde-mi Tu, făptura mea de tină.
Căci fără Tine, în sufletul pustiu e noapte
Şi mă adâncesc în marea de păcate.

Umblu plângând şi nu găsesc scăpare,
Că te-am pierdut în lumea asta mare.
Şi nu mai am nici linişte, nici pace.
Sufletu-mi în întuneric zace.

Răsari din răsărit Lumină !
Cu dor te cheamă gura mea de tină.
Adu-mi putere din Lumina necreiată
Şi mă ridică din starea întunecată.

Coboară-n inima înstrăinată,
De patimi şi de rele încătuşată.
Şi fă să crească din Lumină,
Virtuţi şi fapte bune fară vină.

Şi vreau să-ţi spun din inimă
Că te iubesc, cereasca mea Lumină.
Şi-aş vrea să fiu cu Tine-n veşnicie
Iubirea Ta cu mine-n veci să fie.

Tu eşti şi-ai fost din veci Lumină.
Toate le-ai creat cu înţelepciunea Ta divină.
Şi Te-ai născut, Te-ai răstignit, din mila-Ți mare,
Ca să ne scapi pe toţi de veşnica pierzare.