duminică, 27 februarie 2011

UN FIU RATACIT

Un fiu ratacit ajuns-am Doamne,
Strain si gol de-al Tau cuvant.
Plecand in tara pacatului uitata
Am ajuns sarac, de Harul Tau flamand.

Si cate daruri am primit Parinte,
De cand pe lume am venit.
Cu cata dragoste mi-ai calauzit viata,
De cate primejdii si rele m-ai pazit.

Dar intr-o zi uitand de mila-ti mare
Si cat de mult iti datorez,
Am luat darurile tale si-am plecat departe
De legea Ta, dar Tu n-ai incetat sa ma veghezi.

Nebun si orb, de tot ce-i mai frumos pe lume,
M-am imbatat cu desarte amagiri.
Si acum, cand ma trezesc din trista-mi stare.
Doresc din nou, mangaietoarele trairi.

Te rog Parinte, ma iarta, ma primeste,
Asa cum sunt si am ajuns.
Un fiu pierdut si zdrentuit la suflet
Ratacitor, de valul vietii dus.

Primeste-ma Parinte si ma iarta,
Ca vreau ca rob sa iti slujesc.
Stiu ca am cheltuit a Tale scumpe daruri.
Si nu mai merit fiul Tau sa ma numesc.

Si-n desnadejdea sufletului trista,
Imi lumineaza dulcea-ti mangaiere
Imi daruiesti iertarea si haina plina de lumina,
Imi dai a Sfintei Impartasanie, putere.

Imi ierti si uiti tot ce-am gresit Parinte,
Si imi daruiesti iarasi, tot ce am pierdut.
Si mai presus de toate imi dai iar nadejde,
Ca voi putea sa pun spre mantuire, bunul inceput.