Zile tarzii de toamna.
Frunzele incet, incet,
Batute de bruma si vant
Au cazut triste pe pamant.
Pasarile stau zgribulite
Pe crengile goale asteptand.
Soarele ne mai incalzeste inca
Dar se duce repede, oftand.
Zile de noiembrie triste
Pierdute in foi de calendar.
Natura se pregateste cum stie
Pentru zilele de iarna tarzie.
Noiembrie cu ceata, ploi si vant
Patrunde in sufletu-mi pustiu.
Natura e trista, batranii plang,
Asteptand la cozi pana tarziu.
Lumea pe strada trece, abatuta
De boli, de lipsuri, de stres.
Doar Dumnezeu ne mai da mangaiere.
El ocroteste intregul univers.
Sunt vremuri grele pentru omenire,
Marea vietii este foarte agitata.
Lumea parca se scufunda-n valuri
Si odata cu ea sperante, idealuri.
Dar sa nu uitam, ca in cer avem Parinte
Si avem mijlocitoare si o sfanta Mama
Sa avem credinta, nadejde si rabdare.
Iar dragoste ne va deschide a inimii carare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu