joi, 11 septembrie 2008

SPRE TOAMNĂ




Spre toamnă este sufletul meu.
Şi mă întreb de ce atâta timp am aşteptat să te găsesc şi-atâta am ingropat din darurile ce mi-ai dat ca să-nmulţesc.
Te-am cunoscut din copilărie, dar din ruşine nu am spus nimic din tot ce am citit şi mi-ai descoperit în bunătatea ta.
Am stat nepăsător în viaţă, uitând că într-o zi de toate mă vei întreba.
Acum spre toamnă este sufletului meu.
Viaţa s-a scurs ca un vis, iar eu încă stau în amorţire, înclinând spre rău.
Şi trec pe lîngă mine oameni care puţin L-au cunoscut.
Dar lucrează pentru suflet, mult mai mult cu dragostea de început.

Să ne trezim că încă nu sîntem la asfinţit.
Mai e lumină-n lume şi timpul nu-i sfârşit.
M-ai sînt duhovnici buni ce ştiu să îşi conducă turma.
M-ai sînt şi oameni drepţi ce pentru lume se roagă întruna.
Şi Domnul ne mai rabdă dar pînă cînd, că răutatea se-nmulţeşte.
Mai iartă dar noi facem păcate mari fărădelege.
Să ne-ascultăm conştiinţa ce-i treaz judecător
Să ne întoarcem cu smerenie, cerînd iertare Scumpului Mîntuitor.AMIN


Niciun comentariu: