Eu nu am lacrimi, pocainta,
Sa plang trecutul meu cazut.
Nici mir, nici vas de alabastru
Picioarele sa-ti ung si sa sarut.
Ea a venit cu multa umilinta
Si s-a plecat smerit in fata Ta.
Iar eu, lipsita de iubire si credinta
Cu greu inalt spre Tine ruga mea.
Si nu i-a fost rusine ca sa planga,
Trecutul sau, prea negru de pacat.
Ci ti-a spalat picioarele, cu lacrimi,
Le-a stres si uns cu mirul cel curat.
Iar eu strain de tot ce-i bun in lume,
Traind nepasator, de legea ce divina
Alerg nelinistit prin lumea asta mare
Si nu gasesc nici pace, nici odihna.
Eu nu am lacrimi, nu am umilinta
Nici dragoste, sa ma intorc la Tine
Dar Tu cu mila iarasi ma primeste
Imi da iertare, pace si ma mantuieste.
Un comentariu:
O poezie tare frumoasa!
Trimiteți un comentariu