luni, 16 iunie 2008

ÎNDEMN

Fecioară sunt, dar candela mi-e stinsă.
Şi untdelemn nu am, că nu m-am îngrijit.
Şi iată ca la miezul nopţii, va veni strigare:
-Stăpînul e la uşă, a venit !

Cum vei justifica atuncea suflete
Trîndăvia şi nepăsarea ta,
Cînd Impăratul creştinilor îţi va cere
Socoteala faptelor şi te va judeca.

Ce tremur, cîta frică va cuprinde
Atunci întreg cugetul tău.
Pîrât vei fi de duşmanii demoni,
Iar sufletul va fi trimis la bine sau la rău.

Fecioară sunt şi candela mi-e stinsă.
Ai adormit o suflete acum
Cind masa-i pregatită
Şi Stăpînul va veni la nuntă.

El îţi pregăteşte un ceresc palat.
În mareai bunătate îl zideşte,
Îl înfrumuseţează şi-l impodobeşte,
Depune trudă şi iubire pentru tine.

Dar tu o suflete,
De ce eşti indărătnic şi înverşunat
Şi refuzi cu hotărîre,
Darul său, cerescul tău palat ?

Primeşti cu bucurie, tot ce-ţi oferă,

Demonii, care-ţi prind sufletul
Cu lucruri trecătoare şi înşelăciuni
Care se prefac in fum.

Fecioară sunt, dar candela mi-e stinsă.
Şi Mirele încă n-a sosit.
Mi-a dat răgaz de pocainţă,
Că de nuntă oricînd, El este pregătit.

Haideţi de astăzi, bun început să punem.
Şi candela cu untdelemn s-o pregătim.
Căci într-o zi, îngerul din trîmbiţă va răsuna,
Iar Domnul Slavei întreaga omenire o va judeca.


Niciun comentariu: